Ia-mă, Fericire, de mână!
Și să mergem pe același drum,
Pe drumul cel plin de
lumină,
Unde tristețea se face scrum.
Ia-mă, Iubire, de mână!
Și să zburăm în același loc,
Tu rămâi zâna cea bună,
Născută fiind din flori de soc.
Ia-mă, Bunătate, de mână!
Și să alergăm către frumos,
Transformă-mi inima în lună,
Vreau să mă dezvolt armonios...!
