M-am ascuns

sursă foto - internet

M-am ascuns să nu mă vadă

Chiar el, însuși ghinionul,

Era lume – o grămadă,

Pe mine m-a ales domnul...

M-am ascuns să nu mă vadă

Tristețea ce tot mă-ngână,

Era cât pe ce să cadă

Și s-a prins de a mea mână...

M-am ascuns să nu mă vadă

Lacrimile de-amar, necaz,

Aveau o privire fadă,

S-au topit pe al meu obraz...

M-am ascuns să nu mă vadă

Deznădejdea ce apasă,

M-a așteptat o decadă –

Comodă – la mine-acasă...

Am fugit, de-această dată,

Dar să găsesc fericirea,

Am găsit-o cocoțată,

Într-un copac, cu iubirea...

M-am urcat, dar amândouă

S-au luat de mână-ndată,

Vă spun drept, cititori, vouă,

C-au fugit de-o biată fată...

(M-am ascuns din volumul În inima literelor, Cristina Olteanu)

Poet

Scrii tu, Suflet, pure cuvinte,

Pictezi – în versuri – un mic tablou,

Poetule, adu-ți aminte,

Ai doar o viață și un stilou.

Inima literelor –  casă,

Asta ți-e singura avere,

E una simplă, dar frumoasă,

Alții pot doar atât – să spere.

Nu te hrănești decât cu artă,

Te îmbraci doar în figuri de stil,

Metafora îți e consoartă,

Personificarea – un copil.

Creațiile sunt flori scrise,

Așa trăiești – doar pe hârtie,

Înger visător, pare-mi-se,

Duci o viață de poezie.

Dacă vântul chiar îi vorbește,

Steaua îi e instrument de scris,

Cititor drag, cum se numește

Cel ce scrie vers chiar și în vis?

Pentru el, din câte-am înțeles,

Poezia este ceva sfânt,

Căci însuși Dumnezeu l-a ales

Să se joace cu tine, Cuvânt!

(Poet din volumul În inima literelor, Cristina O.)

Mărțișor liric