#Cugetare6

sursă foto-internet

Oprește-te, timp, din a mai zbura,

nu zâmbi, fă-te stâncă!

Ești hoț de oameni, de tinereți, de joc,

ești lacrimă.

În trecerea ta, culegi

cele mai frumoase zâmbete,

cele mai frumoase trăiri.

Lași pământ arid,

nu putem planta flori,

doar suflete ce șchioapătă.

Te scurgi și nu lași nimic,

duhul lăcomiei din nou s-a născut în tine,

ne-ai tras pe sfoară ca un escroc.

Pune-te sa dormi,

ai ochii osteniți,

poate te trezești, timpule, un înger!

by Cristina O.

Poți?

sursă foto: internet

Poți să desenezi un soare

Pe-un chip inundat de ploaie?

Poți să mai pictezi o floare

În grădina cui nu are?

Poți să așterni tu și frunze

Unei toamne mai confuze?

Poți să scrii acum pe-un nor

Versurile ce mă dor?

                                                                                               By Cristina O.

Buchete

Am plecat la cules de stele

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit vis.

Am plecat la cules de zâmbete

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit speranță.

Am plecat la cules de primăveri

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit gratitudine.

Am plecat la cules de albastru, galben și violet

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit curcubeu.

Am plecat la cules de arome

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit viață.

Am plecat la cules de frumuseți

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit artă.

Am plecat la cules de versuri

Să le adun pe toate-ntr-un buchet

Numit poezie.

  

By Cristina Olteanu

Antropofobie

sursă foto: internet

Când binele mă învață

Și de rău el mă dezvață,

Înțelept unul se cheamă –

Șerpii nu-mi provoacă teamă.

Când puternic el pășește,

Este un erou, firește.

Chiar de urlă și la lună,

Pe un lup l-aș lua de mână.

Când liniștea ei grăiește,

Nu-mi va spune ce gândește,

Iubește mai mult să tacă,

Dar hiena nu m-atacă.

Ce mă-nfioară e-un atom –

Acel` ce i se spune om.

by Cristina O.

169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești”

   Marchez și eu împlinirea a 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești”, printr-o poezie.

1850-1889

Eminescu azi trăiește

prin omul cel ce-l citește.

Și se-mbată de iubire,

de mare, de împlinire.

Eminescu încă scrie

cu parfum o poezie.

Și-o reciți, miroase-a tei,

din vers izvorăsc scântei.

Eminescu doruri cântă,

de copilărie sfântă.

Nufăr galben e iubirea

ce-i oferă nemurirea.

De te-a cuprins de el un dor,

să știi că stelele nu mor.

Tu spre cer acum privește

ca să vezi cum strălucește.

(Eminescu, Cristina O.)