Nedreptate
Cristina V.
Stropii de ploaie îmi bat în geam de la amiază,
Vântul puternic s-a aliat și el acum,
E primăvară... frigul se încăpățânează,
E iar ceartă aprinsă în luna lui april.
Ploaia se ceartă cu soarele ce vrea să încălzească
Întreaga natură, că doar e anotimpul potrivit,
Dar ploaia nu vrea să înțeleagă nimic, nimic, nimic...
Se crede stăpână și vrea pe toți să ne păcălească.
Soarele galben și plăpând nu a putut deloc
Să se lupte singur cu două fiare la un loc,
Cuprins de frică a plecat de-ndată,
Iar vântul a-nceput aspru să bată.
Cum poate ploaia să fie atât de crudă?
Eu o știam altfel...cât s-a schimbat de mult!
Vântul a-nceput a
bate acum în ciudă,
S-au aliat și fac prăpăd pe-acest pământ...
Ce nedreptate...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu