Octombrie

Octombrie 

                              Cristina Olteanu

E octombrie, e toamnă, e ploaie...

Și am rămas singură în odaie.

Îmi aștern lin cuvintele pe foaie,

Miroase-a tristețe, a praf și-a paie.

E umezeală, e frig, e melancolie...

Ascult și-acum  tăcerea literelor mute,

Stau abătute și tremură pe hârtie,

Privesc  calendarul cu nouă file rupte.

E octombrie, e toamnă, e rece...

Cuvintele par că azi vor să plece,

Privesc cu regret, dar nu e vina mea,

Filele nu mai pot servi drept saltea.

E durere, e pustiu, e singurătate...

Stau singură-n odaia cu geamuri crăpate...