Simbol al primăverii, tu ești oare?

Cântă cucu

                                         Cristina O.

sursă foto - internet

„Neața” - îmi spune cucul printr-un cântecel,

Vrea să mă trezesc, dar aș mai dormi nițel.

Răsună pădurea de cântarea-i măreață,

Îl ascult și privesc pomii plini de verdeață.

„E primâvară!” - îi spun pădurii cu glas tare,

"Cucul e tare încântat de a sa cântare!"

Pădurea s-a trezit și ea la deșteptarea lui,

Am învățat ca pe apă cântecul cucului.

Cât de înțelept poate să fie...

Cucul se strigă singur pe nume.

Simbol al primăverii, tu ești oare?

Sau nevasta te strigă-n disperare?

Tristețe

Dragă Fericire, eu nu te mai aștept!

                                                                   Cristina O.

sursă foto - internet

 Dragă Fericire, cât să te mai aștept?

 Ai uitat cu totul de existența mea?

 Mi s-a scârbit de traiul acesta infect,

Te-ai rătăcit ori umbli ca o haimana.

Aveam o părere bună despre tine,

Că ești bună, că ne iubești pe toți,

Însă am văzut că ai ceva cu mine,

Să-mi aduci un zâmbet tu nu mai poți...

Te ține cineva prizonieră?

Oare te-ai îmbolnăvit cumva?

Să-ți aducă și o scrumieră,

Ce bună-i țigara la cafea...!

Și scuză-mi ironia, dar chiar n-ai putut

Să treci și pe la mine măcar un minut?

Cu ceilalți stai mereu la taină,

Chiar nu merit o viață faină?

Mă împrietenesc cu Tristețea, de azi,

Și așa insistă să o primesc în gazdă...

Se întâmplă-n viață să cazi și să tot cazi,

Eu nu mă mai ridic, o să mă dau pe brazdă.

Îmi cer scuze fiindcă te-am deranjat,

Nu ești obligată să treci și pe la mine,

Însă vreau să îți zic că ți-am preparat

O masă gustoasă în care-am pus iubire...

Voiam să te-aștept cu masa îmbelșugată,

Credeam, în sinea mea, că meriți din plin,

Însă mi-ai demonstrat și de această dată

Că ești o șireată ce scuipă venin.

Și strig cu o durere imensă în piept:

 Dragă Fericire, eu nu te mai aștept!