Tristețe

Dragă Fericire, eu nu te mai aștept!

                                                                   Cristina O.

sursă foto - internet

 Dragă Fericire, cât să te mai aștept?

 Ai uitat cu totul de existența mea?

 Mi s-a scârbit de traiul acesta infect,

Te-ai rătăcit ori umbli ca o haimana.

Aveam o părere bună despre tine,

Că ești bună, că ne iubești pe toți,

Însă am văzut că ai ceva cu mine,

Să-mi aduci un zâmbet tu nu mai poți...

Te ține cineva prizonieră?

Oare te-ai îmbolnăvit cumva?

Să-ți aducă și o scrumieră,

Ce bună-i țigara la cafea...!

Și scuză-mi ironia, dar chiar n-ai putut

Să treci și pe la mine măcar un minut?

Cu ceilalți stai mereu la taină,

Chiar nu merit o viață faină?

Mă împrietenesc cu Tristețea, de azi,

Și așa insistă să o primesc în gazdă...

Se întâmplă-n viață să cazi și să tot cazi,

Eu nu mă mai ridic, o să mă dau pe brazdă.

Îmi cer scuze fiindcă te-am deranjat,

Nu ești obligată să treci și pe la mine,

Însă vreau să îți zic că ți-am preparat

O masă gustoasă în care-am pus iubire...

Voiam să te-aștept cu masa îmbelșugată,

Credeam, în sinea mea, că meriți din plin,

Însă mi-ai demonstrat și de această dată

Că ești o șireată ce scuipă venin.

Și strig cu o durere imensă în piept:

 Dragă Fericire, eu nu te mai aștept!