Douăzeci și opt

Douăzeci și opt nu-i decât un număr, e însăși viața,

Zburat-au anii, căci au aripi – nu le place să stea-n loc,

Ceva ce nu am pierdut, îți spun, este însăși speranța –

Cică moare ultima, dar eu cred că nu moare deloc.

Douăzeci și opt nu-i decât un număr, e poezie

Cu versuri dulci ca mierea, cu iz de măr și scorțișoară,

E însăși prăjitura ce se numește Fantezie

Și floarea ce ne îmbată cu parfum de tămâioară.

Douăzeci și opt nu-i decât un număr, e chiar iubire,

E o inimă ce-și dorește un zâmbet să aducă,

Să facă doar bine, să vadă pe chipuri fericire,

Să rămână Omul care doar cu bunătate-aruncă.

Douăzeci și opt nu-i decât un număr, ci ani de trăiri,

Sentimente desenate pe un cer senin, albastru.

Nimic nu e ușor... când simți că abia mai poți să respiri,

Ridică mâna spre Rai și prinde de mână un astru!

E încă iarnă, douăzeci și opt, scriu câteva versuri,

A douăzeci și opta poezie din acest mic tom,

Literele aleargă, se nasc cuvintele cu sensuri,

La cei douăzeci și opt nu mă simt decât un simplu Om.

 Chiar mă simt ca la optsprezece, dar adunați cu zece,

Mai bătrână cu un an și, uite, El – Timpul – petrece...

(Douăzeci și opt din volumul Petale de poezie, Cristina O.)

Ce gust au literele?

Ce gust au literele?

Au gust de fursecuri cu stafide, care se topesc în gură de pufoase ce sunt;

Au gust de plăcintă cu mere și scorțișoară;

Au gust de ciocolată cu alune de pădure;

Au gust de căpșune;

Au gust de înghețată de pepene galben.

Literele sunt cuburile de zahăr pe care le adaugi în cafea, cafeaua reprezentând cuvintele.

Ce literă ți-ai pus azi în băutură?

„Ia-mă în brațe, ia-mă în brațe!”

Insomnia mea îi șoptește 

somnului tău dulce, purtat pe aripi de înger:

„Ia-mă în brațe, ia-mă în brațe!”

Tu dormi, fără doar și poate, liniștit...

Visezi, visezi ceva frumos,

dar - prin somn - deschizi ochii,

 mi-i săruți pe ai mei - grei - și îți deschizi brațele larg

pentru a mă putea așeza la pieptul tău -

pieptul tău mi-e pernă.

O noapte paradisiacă!

De ce de fiecare dată când am insomnii,

 atunci când vin la tine, îmi oferi și mie

din somnul tău dulce?

Adorm instant ca un copil fără griji,

ce bine e aici!

 Știi,

nesomnul meu și somnul tău 

fac un cuplu atât de frumos,

de vis,

în care totul le este permis...

by Cristina O.

Pandantiv

Fulg de nea –  pandantiv din alb aur,

l-am atârnat de lănțișor, la gât,

rămâi al meu minunat tezaur!

nu-ți cer decât atât...

Mi l-a trimis Domnul însuși din Cer,

în palmă timid mi s-a așezat,

nu știu cum de nu s-a topit – sincer,

o, cât e de curat...

Fulg de nea –  pandantiv din alb aur,

te port ca pe-un talisman cu mine,

 pus-am pe cap cunună de laur,

rămâi al meu Bine...

Dacă te vei topi cândva, aș vrea

să reprezinți o lacrimă de-a mea –

dar de Fericire...

(Pandantiv din volumul Petale de poezie, Cristina O.)

Versuri pentru copii #4

Mi se spune Ciufulici,

Că-s o veveriță, zici,

Așa limpezi ochișori 

Vezi numai la porcușori.

Îți mai zic acuș, acuș –

Că sunt tare jucăuș,

Iubesc să fiu pieptănat,

Răzgâiat și adorat.

Pap cu poftă morcovel,

Nu zic nu la pătrunjel.

Sălățică zici că-mi dai?

Un măr dulce poți să-mi tai.

Ăsta-s eu – un mic pletos,

Bun, iubit și mofturos.

Casa mea-i în inimă,

Scris-am, iată, cu rimă.

Eu sunt Marty – încântat!

În versuri m-am prezentat.

Mulțumesc! Eu am plecat. 
Cu respect te-am salutat.

(Marty din volumul Cântec de stele - versuri pentru copii, Cristina O.) 

Filele sufletului meu prins-au țurțuri

Filele sufletului meu prins-au țurțuri,

E atâta iarnă înăuntru-mi, tu știi?

Propria ființă suferă de-nghețuri,

E viscol violent, uitat-ai să mai vii...

Cu un sloi de cristal desenez un cald vers –

Pe inimă – să pot să mă-ncălzesc cu el,

Volum de poezii – voi scrie chiar din mers,

Realizat-am – din gheață – un fin penel.

Ia-mi sufletu-n palme, rogu-te, citește

Filă cu filă, căci îți sunt destinate...

Iubirea noastră nu mai știe a crește,

Dar aceste stihuri nu pot fi uitate.

(Filele sufletului meu prins-au țurțuri din volumul Petale de poezie, Cristina O.)

Ceai de cuvinte

M-am așezat confortabil, am cana cu ceai în mână,

În mintea-mi, gândurile-și vorbesc, au atâtea să-și spună,

Nu mă grăbesc să-l beau, timpul bătrân abia se târăște,

Teamă de el? Nici vorbă, dacă îl rog, chiar se oprește.

E ceai de cuvinte, îl sorb cu grijă, e prea fierbinte,

După fiecare înghițitură, gravez cuminte –

Pe ființa-mi – rânduri curate ca lacrima de rouă,

Căci îmi purifică sufletul punând petală nouă.

Cuvintele poartă veșminte de mătase, zâmbete,

M-au prins în a lor bizară horă; dansează, Suflete!

Dansul lor magic mă fascinează, sunt seducătoare,

La eternul lor joc tainic – privesc așa visătoare...

M-am jucat cu ele, iată, făcut-am ceai – neîndulcit.

Intrat-am în al lor dans haotic, dar parc-am amețit.

Acum vorbesc pe limba lor, e una frumoasă, spun drept,

Te invit la un ceai de cuvinte, Cititor înțelept!

(Ceai de cuvinte din volumul Petale de poezie, Cristina O.)