Ceai de cuvinte

M-am așezat confortabil, am cana cu ceai în mână,

În mintea-mi, gândurile-și vorbesc, au atâtea să-și spună,

Nu mă grăbesc să-l beau, timpul bătrân abia se târăște,

Teamă de el? Nici vorbă, dacă îl rog, chiar se oprește.

E ceai de cuvinte, îl sorb cu grijă, e prea fierbinte,

După fiecare înghițitură, gravez cuminte –

Pe ființa-mi – rânduri curate ca lacrima de rouă,

Căci îmi purifică sufletul punând petală nouă.

Cuvintele poartă veșminte de mătase, zâmbete,

M-au prins în a lor bizară horă; dansează, Suflete!

Dansul lor magic mă fascinează, sunt seducătoare,

La eternul lor joc tainic – privesc așa visătoare...

M-am jucat cu ele, iată, făcut-am ceai – neîndulcit.

Intrat-am în al lor dans haotic, dar parc-am amețit.

Acum vorbesc pe limba lor, e una frumoasă, spun drept,

Te invit la un ceai de cuvinte, Cititor înțelept!

(Ceai de cuvinte din volumul Petale de poezie, Cristina O.)