Din când în
când... privește-ți sufletul
Și ascultă-l, are
ceva de spus...
În tăcerea
nopții, doar urletul
Mai șoptește
ceva, un vis apus.
Din când în
când... culege și un dor,
O speranță pe
care s-o plantezi
În inimă, devino
visător,
Fii tu un om în care
poți să crezi!
Din când în
când... citește-ți privirea,
Deși tăcută, ea
scrie de zor
Un vers timid,
scrie fericirea,
O fericire ce
plânge de dor.
de Cristina Olteanu
