Savurez tăcerea
încet,
n-aș vrea s-o
termin repede,
ci să-i
prelungesc grația.
Mușcând din ea,
să-mi aducă-n
prezent
frumusețea
clipelor mute
ce cântau natura.
Si-atâta plăcere
provoacă
fiecare bucată
din ea...
Și stă,
stă cuminte
în ceșcuța ei.
Și-aș vrea să tac
orice,
să tac iubirea,
să tac frumosul,
să tac fericirea,
căci orice tace,
acel grăiește.
Și-asemuiesc
tăcerea, al ei gust,
chiar cu madlena
lui Proust.
Good job!
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult!
Ștergere