Ce noapte!

Noapte enigmatică,
 timidă
 și tăcută,

Îmi place să stăm împreună la taină,

Pentru mine -  
tu ești o companie plăcută,

Nu știu cum, 
dar unora le provoci spaimă...

Noapte frumoasă,
 cuminte 
și clară,

Ia-mă de braț și vorbește-mi încet!

Întunericul tău
 nu mă-nfioară,

De tristeți tu mă faci să uit complet...

Noapte albă, 
gânditoare 
și cochetă,

Stelele în salbă prețioasă le-ai prefăcut.

Ești minunată, 
duci o viață secretă,

Iar din Lună 
o pălărioară tu ți-ai făcut...

Noapte tainică, 
spune-mi, 
te rog, ce-ascunzi!

Porți mereu pe umăr o imensă  geantă.

Ce secret ascund ochii aceia blânzi?

Ori ești fericită,
 ori ești supărată?

Noapte dulce, 
tu ești noaptea mea,

Iubesc să ascult liniștea ta!

                                                                     (Ce noapte, Cristina O.)

Nașterea unei poezii

Dacă mi se va termina cerneala din stilou,

în timp ce îmi aștern gândurile pe hârtie,

voi continua să scriu cu unghia, pe un perete

din apropiere,

fiecare stih.

Nimic nu mă va împiedica din scris,

când inspirația să mi se dăruiască a decis...

De lumina se va lua, voi scrie pe-ntuneric,

voi pipăi bezna și mă voi împrieteni cu ea,

iar scrisul îl voi continua

cu riscul de a cădea în abis.

Și de ceru-mi va rămâne doar,

plin de ai săi aștri,

voi apuca stelele cu mâna

și le voi transforma în instrument de scris.

Voi scrie cu ajutorul lor,

al stelelor,

o poezie de dor

ce doar noaptea o poți admira strălucind.

Fără cerul întunecat ea nu trăiește,

el o reînvie.

De voi rămâne chiar și fără mâini,

inima mă va ajuta, fiecare literă o voi schița cu ea

până când puterile

 îi vor seca...

(Nașterea unei poezii, Cristina O)

Mi-ar plăcea

Mi-ar plăcea să fiu o Floare

ce minunat tu o privești,

iar când mă-ntâlnești în cale,

să nu mă rupi, să mă iubești!

Mi-ar plăcea să fiu o Carte

pe care în mână o ții,

să mă citești, chiar de sunt veche

și am paginile gălbenii.

Mi-ar plăcea să fiu Ceaiul fierbinte

pe care în ceas de seară îl bei

cu poftă și să-ți aduc aminte

că sunt a ta infuzie de tei.

Mi-ar  plăcea să fiu Aerul ce-l tragi

cu lăcomie la tine în piept,

să-ți mângâi ochii care îmi sunt dragi

și întreg al tău corp făr’ de defect.

Iubesc să fiu chiar eu cea care

poate ține locul orișicui;

de vrei, sunt și a ta Mâncare,

pot fi și Apa, dar și-al tău Cui

din care tragi cu sete.

                                                                                 (Mi-ar plăcea, Cristina O.)

Îmi bate inima în palma ta...

Îmi bate inima în palma ta...

o simți?

Fiecare bătaie e un vers ce ți-l dedică,

nu pleca!

Ascultă ce are să-ți zică,

are nevoie de inima ta

să o încalzească pentru a putea în continuare să bată.

Nu vrea să înceteze a cânta,

așază-ți inima lângă a mea,

să bată amândouă împreună

una pentru alta,

să scrie amândouă versuri

de iubire,

să le pună apoi pe note,

să dansăm noi pe muzica lor

un vals, o samba sau o bachata.

Știi...inima mea nu era completă,

de aceea bătea așa ușor,

aveam doar jumătate...

inima ta a venit să o completeze

și acum sunt două jumătăți...

Ba nu!

Acum formează un întreg,

o singură inimă în două trupuri.

Împreună lipite arată ca un măr tomnatec

roșu,

dulce-acrișor...

care dintre jumătăți e dulce și care e acrișoară?

                                                                     ( Îmi bate inima în palma ta..., Cristina Olteanu)

Litere, Cristina O.

A este foarte inteligent,

El în frunte va rămâne, iată!

Preferința pentru estetic

Ne face să ne gândim la Artă.

Nici C nu se lasă mai prejos,

Cu toții știm că e Curajos

Și Candid, poartă în sufletul lui Credința.

Are doar Calități, iubiți-l cu ființa!

Litera I este sensibilă,

Cu ea Iubim, Iertăm, Izbutim.

Ea este dictată de Inimă,

Ne cere mereu să o Iubim.

Litera P vine de la Poet

Și a lui frumoasă Poezie.

Scrisă curat și fără vreun defect,

Ea face coala albă să-nvie.

S e însuși Scriitorul

Ce ține cu jind Stiloul

Și face ca prin al lui Scris

Să ne trăim al nostru vis.

Poezie de Octombrie

M-am îndrăgostit de tine, Ploaie!

                                    Cristina O.

M-am îndrăgostit de tine, Ploaie!

Vreau să mă-ndulcesc cu al tău nectar.

Te invit la mine în odaie,

Permite-mi să-ți torn un vin în pahar!

Te țin de mână o viață-ntreagă,

Tu îmi calmezi setea de iubire,

Gândurile spre tine aleargă

Cu speranță și fără oprire.

Ador sărutarea ta fierbinte

Ce-mi cade pe chip și-mi șoptește...

Da' chiar...oare ce îmi șoptește?

Nu-mi vine nimic acum în minte.

Rămâi a mea pentru totdeauna,

Iubită și curată Ploaie!

Și cântă-mi, te rog, ceva acuma...

Cu vocea-ți de privighetoare!

Aș vrea să te întreb acum ceva:

Ți-ar plăcea să devii soția mea?

Canal Youtube

Facebook