Nașterea unei poezii

Dacă mi se va termina cerneala din stilou,

în timp ce îmi aștern gândurile pe hârtie,

voi continua să scriu cu unghia, pe un perete

din apropiere,

fiecare stih.

Nimic nu mă va împiedica din scris,

când inspirația să mi se dăruiască a decis...

De lumina se va lua, voi scrie pe-ntuneric,

voi pipăi bezna și mă voi împrieteni cu ea,

iar scrisul îl voi continua

cu riscul de a cădea în abis.

Și de ceru-mi va rămâne doar,

plin de ai săi aștri,

voi apuca stelele cu mâna

și le voi transforma în instrument de scris.

Voi scrie cu ajutorul lor,

al stelelor,

o poezie de dor

ce doar noaptea o poți admira strălucind.

Fără cerul întunecat ea nu trăiește,

el o reînvie.

De voi rămâne chiar și fără mâini,

inima mă va ajuta, fiecare literă o voi schița cu ea

până când puterile

 îi vor seca...

(Nașterea unei poezii, Cristina O)