luni, 27 februarie 2017

Nu pleca!




Iarnă, nu pleca, mai stai puțin pe la mine,
N-am apucat să-ți zic cât de mult eu te iubesc,
Timpul a alergat grăbit și chiar îmi vine
Să-mi fac bagajul, cu tine să călătoresc...

A nins, dar cu bucurii, peste al meu suflet,
Fulgișorii mi-au ținut de cald, mi-e tare dor
Să te privesc, căci ești atât de pură, Zâmbet!
Ai chipul tinereții, de asta te ador!

Pomii să înflorească, dar cu bijuterii
Pe care să le prindem  de-al nostru lănțișor –
Stele mici, albe, într-o lume de feerii,
Să reprezinte, Iarnă, al nostru mărțișor.

(Nu pleca! din volumul În inima literelor, Cristina O.)






duminică, 26 februarie 2017

Constatare



Ne pierdem printre munții de greutăți, totu-i prea întunecat,
În loc să ne bucurăm de verdele zilelor, gândim prea mult,
În imensitatea asta, suntem atât de mici, nu-i un păcat
Să ne afundăm în râuri de lacrimi? Răspunde-mi, eu te ascult!

Căutăm fericirea prin locuri prea îndepărtate, e trist...
De ce ne legăm la ochi, ne ascundem în vizibilul nimic?
Ridică-te din propriile-ți greșeli și frici, trezirea, insist!
Când vezi că ți-a obosit viața, ia-o-n cârcă, nu e inamic...

Luptăm încontinuu, suntem într-un război, dar cu noi înșine,
Avem impresia că cei de lângă noi sunt mult mai fericiți,
Râvnim la falsa viață perfectă a celuilalt, ce rușine...
Rămânem doar niște oameni mici –  prin lumea obscură – rătăciți...

Când tu îți doreai taman trandafirul acela îndepărtat,
Al tău, cel din glastră, era mult mai frumos, dar puțin însetat...

Constatare din volumul În inima literelor, Cristina O.)







sâmbătă, 25 februarie 2017

Să plouă cu Viață!



Viață, prinde-mi tu – în păr – crenguțe de cimbru și busuioc,
Leagă-mi iubirea de mână, să nu ne despărțim vreodată,
Condimentează-mi ziua cu toate aromele ce-mbată –
Micuțe petale de noroc să-mi bată la ușă: Cioc! Cioc!

Ascultă a mea doleanță, nu e nicidecum un fason,
Doresc să stau la povești cu împlinirea – față în față,
Pe drumul meu lipsit de apă, să plouă cu tine, Viață,
Când merg prin tine, nu vreau o umbrelă, ci flori de anason.

(Să plouă cu Viață! din volumul În inima literelor, Cristina O.)

vineri, 17 februarie 2017

Dorință




copaci înfloriți- sursă foto - internet

Fii a mea primăvară, reînvie-mi florile uscate,
Spală-mi, cu lacrimile cerului, sufletul de păcate,
Înflorește-mi bobocul de iubire ce-așteaptă cuminte,
Scrie-mi, pe ale sale petale, vorbe de ținut minte!

Pictează-mi aripi de mătase, pune și câteva perle –
Litere grațioase ce cântă cu glasuri ca de mierle,
Fii anotimpul meu, al dulcei speranțe – coș cu bucurii,
Ce-ai zice de o promenadă printre copacii timpurii?

(Dorință din volumul În inima literelor, Cristina O.)

sâmbătă, 11 februarie 2017

Capitolul 4. Alfabetul din Medicament de Cristina Olteanu


Fă-ți propriul alfabet!



     Dă-mi mâna, ține-te strâns de-a mea. Ai grijă, ușor, nu-ți fie teamă, sunt aici, omule. Gata, în sfârșit, ai văzut că se poate?
    Cum ai reușit să cazi în prăpastia suferinței? Cum? N-ai fost atent, căci  mergeai cu ochii închiși. Jucai Baba Oarba? Nu mai închide ochii, deschide-i, admiră. Închide ochii doar atunci când dormi, când visezi, când ai nevoie de relaxare și – cel mai importat – închide ochii răului. În rest – stai cu ei deschiși și apreciază frumosul. Ai închis ochii, ai încercat să te izolezi de lume, ai început să urăști tot, ai renunțat la a mai lupta, ai încetat să mai guști din dulceața vieții, ai fugit de tine însuți și ai căzut. Caută frumosul, iubirea, binele și închide ochii răului, alungă-l, nu-l privi în ochi, nu-l accepta în tine, fiindcă răul are ochi hipnotizanți.
     Vom juca ceva, e distractiv și ajută. Omule, azi ai renăscut, azi ești precum un copil – candid și dragălaș. Te voi învăța alfabetul, unul special:
A – Amabilitate – fii amabil cu cei din jur, nu grosolan!
B – Bunătate – alege să fii pleonasm, nu oximoron – om bun, nu om rău!
C – Credință – ai credință, căci Dumnezeu te ajută!
D – Dăruiește – dăruiește ce-ai în suflet – coș plin cu flori de primvară!
E – Eleganță – fii elegant în vorbă!
F – Frumusețe – păstrează-ți sufletul frumos!
G – Gingășie – fii gingaș precum ghiocelul ce vestește sosirea primăverii!
H – Harnic – muncește cu spor, fii harnic, nu lenevi – „după muncă și răsplată”!
I – Iubire – iubește, atât!
J – Joc – joacă-te, fii copil!
K – Kafka – citește Metamorfoza lui Kafka!
L – Lumină – caută lumina, fugi de întuneric!
M – Minune – ești o minune!
N – Noroc – norocul să te-nsoțească pretutindeni!
O – Om – fii întotdeauna OM!
P – Putere – asta îți trebuie, puterea de a lupta, căci trăim într-un război continuu.
R – Rugăciune – roagă-te!
S – Sinceritate – fii sincer atât cu tine, căt și cu cei din jur!
T – Tăcere – taci când trebuie să taci, vorbește-ți vorba care ți-e vorbă!
U – Umor – simțul umorului, acesta-i secretul fericirii!
V – Vesel – fii vesel mereu!
W – William Shakespeare – citește Îmblânzirea scorpiei!
Z – Zâmbet – ai un zâmbet frumos!

     Păstrează acest alfabet, ține-l pe noptieră, recitește-l, e medicament. În vocabularul vieții tale să existe doar cuvinte frumoase, acele cuvinte pline de armonie.

joi, 9 februarie 2017

Poți fi

Poți fi licurici – și tandru, și luminos,
Poți fi chiar și-o pasăre cu glasul duios.
Poți fi bolta cerească –  de stele plină,
O violetă –  a florilor regină.

Poți fi giuvaer, o notă de grație,
Poți fi însuși cuvântul admirație.
Poți fi o prăjitură însiropată,
Un bibelou – o  artă adevărată.

Poți fi metafora însăși – poezie,
Poți fi roman de-amor, dulce frenezie.
Poți fi scriitor, un creator de frumos,
O piesă de teatru jucată veselos.

Poți fi ce vrei – chiar și o minune din Cer,
Dar mai presus de toate, să fii Om îți cer…


 (Poți fi din volumul În inima literelor, Cristina O.)



miercuri, 8 februarie 2017

Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută

Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută,
Luatu-m-a în brațe – știe cât m-ajută.

Soarele-mi vorbește cu căldură în glas:
„Iubite muritor, eu nu o să te las!

Aștrii din Rai îmi oferă un tezaur –
Luceafărul – un frumos inel din aur.

Privighetoarea-mi cântă o melodie,
Acompaniată de vântul ce-adie.

Laleaua-mi zâmbește, plăcuta-i mireasmă
Mă-nsoțește ades – nu, nu-i o fantasmă.

Omul? Nu îl cunosc, nu l-am văzut nicicând,
N-a ajuns, deși auzitu-m-a plângând...

(Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută din volumul În inima literelor, Cristina O.)

Definiția optimismului



Cânta-ne-vor la harpă mățișorii aduși de Divinitate,
Înmuguri-vor crengile sufletului pierdut în suferință,
Scutura-se-va frica pe-un drum vechi, bătătorit de greutate,
Gândurile din abis grăbitu-s-au să treacă în neființă.

Zbura-voi – prin văzduh – ca un pieris rapae plin de grație,
Dansa-voi cu viața – printre flori multicolore – un vals vienez
Ce opri-va – ca prin farmec – oamenii cuprinși de admirație,
Pe lista mea de dorințe – un gând optimist încerc să desenez.

(Definiția optimismului din volumul În inima literelor, Cristina O.)

sâmbătă, 4 februarie 2017

Ef


M-am aruncat cu pasiune în ființa literei F...
—Dăruiește-mi liniștea nopții albe, o, scoică de sidef!
Inima-ți cea grațioasă emană divina candoare,
Pune-mi – în paharul din stele – puțin din a ta licoare...

Literă gingașă ca ghiocelul timid, abia ieșit –
Fericirea, Familia, Feminitatea – m-ai copleșit!
Zeiță a Frumuseții, cu Finețea dulce mă seduci,
Am adus cu mine și tristețile, aș vrea să le usuci!

 —Fii fericită, fără frică, frumoasă, fermecătoare,
Fii o femeie iubitoare, doar de bine făcătoare!

(Ef din volumul  În inima literelor, Cristina O.)

Verbul A FI conjugat la modul indicativ, timp prezent, persoana I, singular



Sunt boaba de rubin ce căzut-a la pământ
Din cauza spinului înțepător și crunt.

Sunt lacrima fierbinte, prelinsă pe obraz,
La granița dintre agonie și extaz.

Sunt teama cea necontrolată, persistentă,
Văduvită de o exprimare fluentă.

Sunt greșeala făcută fără să-mi dau seama –
Beatitudinea – în ea vreau să dau iama.

Sunt oftatul ce nu se scrie, ci se simte...
Sunt nedumerirea ce îmi zace în minte.

Sunt urlet, dar și tăcere ce-ascunde dispreț,
Sunt acea ființă ce luptă cu orice preț.

Sunt Eu, pot fi și Tu, însă am o-ntrebare:
Tu poți fi Eu? Fii sincer, fără ezitare!

(Verbul A FI conjugat la modul indicativ, timp prezent, persoana I, singular din volumul  În inima literelor, Cristina O.)