Ploaia mă
iubește, ochii îmi sărută,
Luatu-m-a în
brațe – știe cât m-ajută.
Soarele-mi
vorbește cu căldură în glas:
„Iubite muritor,
eu nu o să te las!”
Aștrii din Rai îmi
oferă un tezaur –
Luceafărul – un frumos
inel din aur.
Privighetoarea-mi
cântă o melodie,
Acompaniată de
vântul ce-adie.
Laleaua-mi
zâmbește, plăcuta-i mireasmă
Mă-nsoțește ades –
nu, nu-i o fantasmă.
Omul? Nu îl
cunosc, nu l-am văzut nicicând,
N-a ajuns, deși
auzitu-m-a plângând...
(Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută din volumul În inima literelor, Cristina O.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu