miercuri, 8 februarie 2017

Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută

Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută,
Luatu-m-a în brațe – știe cât m-ajută.

Soarele-mi vorbește cu căldură în glas:
„Iubite muritor, eu nu o să te las!

Aștrii din Rai îmi oferă un tezaur –
Luceafărul – un frumos inel din aur.

Privighetoarea-mi cântă o melodie,
Acompaniată de vântul ce-adie.

Laleaua-mi zâmbește, plăcuta-i mireasmă
Mă-nsoțește ades – nu, nu-i o fantasmă.

Omul? Nu îl cunosc, nu l-am văzut nicicând,
N-a ajuns, deși auzitu-m-a plângând...

(Ploaia mă iubește, ochii îmi sărută din volumul În inima literelor, Cristina O.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu