Verbul A FI conjugat la modul indicativ, timp prezent, persoana I, singular

Sunt boaba de rubin ce căzut-a la pământ

Din cauza spinului înțepător și crunt.

Sunt lacrima fierbinte, prelinsă pe obraz,

La granița dintre agonie și extaz.

Sunt teama cea necontrolată, persistentă,

Văduvită de o exprimare fluentă.

Sunt greșeala făcută fără să-mi dau seama –

Beatitudinea – în ea vreau să dau iama.

Sunt oftatul ce nu se scrie, ci se simte...

Sunt nedumerirea ce îmi zace în minte.

Sunt urlet, dar și tăcere ce-ascunde dispreț,

Sunt acea ființă ce luptă cu orice preț.

Sunt Eu, pot fi și Tu, însă am o-ntrebare:

Tu poți fi Eu? Fii sincer, fără ezitare!

(Verbul A FI conjugat la modul indicativ, timp prezent, persoana I, singular din volumul  În inima literelor, Cristina O.)