Doamne, Ție îți mulțumesc!

Doamne, Ție îți mulțumesc din inima-mi cea mare,

Că mi-ai trimis Poezia să-mi țină chiar de foame!

Să-mi fie confidentă, să mă-nsoțească în viață,

Să-mi zică Noapte bună și o Bună dimineață.

Îmi șterge lacrimile ce curg ca un izvor pe chip,

Mă susține când în viața asta mă simt un nimic.

Și-mi dictează, rând cu rând, versurile ce eu le-adun.

Și creez un poem demn de așezat într-un volum.

Mi-ai trimis Poezia să-mi fie înger păzitor,

Să îmi țină de urât, singurătatea să-mi omor.

Datorită Ție, Doamne, când sete o să-mi fie,

Voi bea cu-atâta poftă un pahar de poezie

Cu gust asemănător ceaiului de iasomie.

Îți mulțumesc și ție, a mea dulce Poezie!

Așază-te, deci, la un pahar de vorbă cu mine,

Căci sufăr de insomnii, nu-mi place să îmi dorm viața,

Vom povesti până când ne vom saluta cu Neața,

Căci, iubită Poezie, tu îmi ești însăși Viața!

( Doamne, Ție îți mulțumesc! din volumul Petale de poezie, Cristina O.)