Mi-am transformat sufletul în pușculiță

Mi-am transformat sufletul în pușculiță,

Adun în ea speranțe, visuri și comori.

Țin aici și... ghici! Stiloul cu peniță.

Păstrez ce n-ai putea vreodată să-mi omori.

Am cules frumosul florilor presate

Și pe cel al frunzei de toamnă târzie.

Le-am ales pe toate după simplitate

Și-am păstrat și vântul ce ușor adie.

Am decis s-o umplu doar cu bunătate,

Cu fluturii ce i-am prins din al lor lin zbor,

Cu versuri ce nicicând nu pot fi uitate,

Cântate de păsări mici și albe în cor.

O țin ascunsă bine, nu-ncerca s-o furi!

Strâng în ea de atâta amar de vreme...

Valorează mult, trebuie să-nveți s-aduni

Din viața dură ce-aruncă cu probleme.

(Mi-am transformat sufletul în pușculiță din volumul Petale de poezie, Cristina O.)