Chin

Mă ustură privirea de atâta plâns,

Frânturi de suflet trist – cu fărașul le-am strâns –

Ai călcat nepăsător pe acest biet preș,

Reușit-ai ce-aveai în gând, nu ai dat greș...

Paharul suferinței s-a umplut de tot

Cu lacrimi sărate, un fel de antidot.

Le-am păstrat să le bei, poate vreun efect au,

De sete nu-ți vor ține, iubire nu-ți dau.

Mi-e inima puzzle, știi s-o reconstitui?

Când termina-vei, doresc să mi-o restitui.
Bucăți mici – pe asfaltul negru – au căzut,

Întreabă trecătorii, poate le-au văzut...!

De nu vei reuși, să nu te întristezi!

Uită-te în pahar, poate o să mă vezi...

(Chin din volumul Petale de poezie, Cristina O.)