Ți-s ochii...

Ți-s ochii labirint, mă plimb pierdută-n ei,

Crâmpeie de gânduri stau ascunse iară,

Nu pot privi atent – împrăștie scântei,

În adâncimea lor, iar se întristară...

Sunt debusolată, ieșirea n-o găsesc,

Aș scrie un vers, dar uitat-am stiloul.

Oh, puterile – și ele mă părasesc!

„Sunt solitară” – răspunde trist ecoul...

Ți-s ochii închisoare, vreau să evadez!

Izvor de lacrimi, simt picături și plouă...

Lasă-mă de amar să te eliberez!

Îți scriu cu privirea-ți un cântec de rouă...

(Ți-s ochii... din volumul Petale de poezie, Cristina O.)